|
|
|
|
|
cotidianul.ro, 15 iunie 2011 |
Victoria Anghelescu |
Wagner: Die Walküre, Metropolitan Opera, 22. April 2011
|
"Walkiria" şi "Contele Ory", spectacole-vedetă la New York
|
|
Distribuţie de aur, dar rezerve faţă de punerea în scenă. Anunţarea
spectacolului cu "Walkiria", la "Metropolitan Opera" din New York, pe care
bucureştenii şi timişorenii l-au putut vedea în transmisia în direct prin
satelit, la închiderea stagiunii, a stârnit entuziasmul tuturor iubitorilor
de operă, nu numai al celor îndrăgostiţi de muzica lui Wagner.
Această cea mai complicată şi mai provocatoare producţie realizată vreodată
pe scena de la Met, după afirmaţia directorul general al Operei
"Metropolitan", Peter Gelb, a avut nevoie de trei ani pentru punerea în
scenă. După aproape 20 de ani, magicianul Robert Lepage, cum este numit
regizorul canadian, cunoscut pentru producţiile sale de operă, teatru şi
film, a revenit la Met, cu o montare într-un decor extrem de sofisticat,
cântărind 45 de tone, cel mai scump din istoria instituţiei, pentru că a
trebuit să fie consolidată şi scena: „Producţia de faţă a fost puternic
influenţată de Islanda, un tărâm al focului şi al gheţii, unde se petrec
fenomene ciudate, parcă desprinse de pe o altă planetă, un loc în care eşti
conectat la forţele invizibile ale Terrei, un loc în care natura îţi
vorbeşte, astfel încât îţi dă o mulţime de idei regizorale pentru imagine,
decoruri, muzică, efecte audio", explica Robert Lepage. Elemente hi-tech,
decoruri ce-şi schimbă geometria în funcţie de sunetele de pe scenă sau de
mişcările artiştilor, comandate de peste 20 de computere, tunuri video
proiectând imagini digitale sunt componentele punerii în scenă care obligă
cântăreţii la situaţii inedite.
Distribuţia spectacolului a fost una "stelară", cum a catalogat-o presa
americană. După Covent Garden, uriaşul bas-bariton Bryn Terfel s-a impus cu
un Wotan intens, nuanţat şi stilat, mai curând uman decât majestuos,
favorizând contradicţiile personajului. Tronând pe fotoliul său împodobit cu
berbeci, Fricka, interpretată de mezzosoprana americană Stephanie Blythe,
justifică îndrăznelile zeului, în timp ce Brunnhilde a sopranei Deborah
Voigt este remarcabilă, chiar dacă vocea ei este uşor stridentă, după
părerea criticilor. Cu timbrul său întunecat, cu maniera rafinată de a
cânta, tenorul german Jonas Kaufmann a reuşit un Sigmund fără egal, chiar
dacă vocea lui pare acum mai puţin plină. Soprana olandeză Eva Maria
Westbrock este considerată Sieglinde a acestui moment, pasionată,
emoţionantă, radioasă. Cuplul este frumos, irezistibil. Alături de ei, basul
Hans Peter König a fost un Hundin impresionant. Cocoţate pe scânduri ce par
să zboare prin aer, Walkiriile au fost şi ele de primă mână.
Conducerea dirijorală i-a aparţinut celebrului James Levine, care a dirijat
fiecare ciclu Wagner de la Met începând din 1989 şi pentru care "Walkiria"
este una dintre operele predilecte. "«Inelul Nibelungilor» este una dintre
acele opere de artă pe care crezi că le cunoşti, dar de fiecare dată când te
întorci la ea, găseşti o mulţime de momente strălucitoare pe care nu le-ai
sesizat cu aceeaşi forţă înainte", mărturisea Levine.
Criticile nu au
întârziat însă să apară. Dispozitivul scenic al lui Lepage a fost numit un
fel de robot monstruos, un "Transformer" care devorează totul, îngreunând
spectacolul.
"Paradoxal, când rămâne nemişcat, unele imagini sunt
superbe, ca în actul întâi, cu trunchiurile argintate sub zăpadă ale
arborilor. Dar când se desfăşoară la vedere, cu zgomot, luând formele cele
mai neaşteptate, gadgetul distruge magia. Nu mai rămâne aproape nimic din
universul poetic al canadianului Robert Lepage, cu inventivitatea sa
debordantă. Focalizat pe maşinăria sa, el neglijează orice punere în scenă
actoricească, lăsând interpreţii imobili la rampă, când nu devin alpinişti
aflaţi în pericol", scria Monique Barichella. În plus, prins de imensul
angrenaj al decorului, regizorul a neglijat, jocul scenic al soliştilor.
Indiferent de critici, această producţie revoluţionară a încântat
spectatorii de la Met, iar calitatea vocilor o oferit un regal iubitorilor
Operei şi ai lui Wagner.
|
|
|
|
|
|
|